#timisoaranoastra, ediția a II-a

Am așteptat un pic mai mult până să îmi aștern pe blog impresiile de la a doua ediție a #timisoaranoastra, care s-a desfășurat în ultimul weekend. Am făcut-o din mai multe motive, în primul rând însă pentru că am considerat că nu sunt eu cel care trebuie să își publice impresiile, ci aceia sunt participanții, cei care au venit de mai mult sau mai puțin departe să îmi vadă orașul. Lor am avut plăcerea să li-l arăt, să le povestesc câte ceva, nu multe, din istoria și prezentul Timișoarei.

Recunosc că eu am fost cel care a propus organizatoarelor, Nebuloasei în primul rând – de departe, sufletul evenimentului -, să vizităm Memorialul Revoluției și să privim împreună documentarul „Noi nu murim!”, pentru că, așa cum îmi spunea directorul Memorialului, dl. Orban, numărul turiștilor străini de la Memorial tinde să-l depășească pe cel al românilor, iar acest lucru nu este deloc corect. Eu cred, și am încercat să transmit acest lucru și celor aproximativ 60 de excursioniști prin Timișoara, că orașul acesta trebuie să se definească (și) prin Revoluție. Dincolo de fortificațiile austriece, dincolo de Secession-ul maghiar, dincolo de Sf. Treime, de Dom, de palate, Timișoara e Revoluția din Decembrie 1989. Îmi permit să mă felicit, fără nicio modestie, pentru decizia de a merge la Memorialul Revoluției cu trupa de bloggeri. Impresiile lor, împărtășite online, îmi dau dreptate.

Ceea ce am vrut și sper că am reușit să transmit participanților la această a doua ediție a unui eveniment remarcabil este o definiție – recunosc, proprie, a ceea ce înseamnă spiritul Timișoarei. Personal, îmi doresc ca aceasta să rămână în memoria și conștiința simpaticilor bloggeri. Timișoara a fost și trebuie să rămână aparte. Un oraș de mare clasă în rândul orașelor României…

M-a bucurat faptul că, de data aceasta, Primăria, prin viceprimarul Orza, a înțeles mai bine importanța unui eveniment de promovare a orașului, născut și făcut într-un mediu privat, datorită unor voluntari, unor oameni care niciodată nu au fost plătiți pentru a face reclamă Timișoarei și care o fac cu toată inima, convingând companii să plătească pentru ca un grup de tineri să vină la Timișoara și să se distreze, în fond. Nu cred că există ambasadori mai buni pentru Timișoara decât aceștia. În Baia Mare, Alba Iulia, Cluj, Sibiu, București, Oradea, Arad și aiurea… De fiecare dată când unul dintre ei va reveni la Timișoara, cu prietenii, cu familia și își va aduce aminte de ambarcațiunea care decorează un palat din Fabric, de Memorialul Revoluției, de nefiltrata de pe malul Begăi… Timișoara va avea de câștigat.

Rămân, însă, destule lucruri de povestit și de văzut și la o potențială #timișoaranoastră, ediția a III-a. Sper să ne revedem la anul!

În concluzie, cred că contribuția mea la acest eveniment rămâne una modestă, dar oferită cu multă pasiune unor oameni pe care sper că i-am făcut timișoreni. Cu inima.

Am văzut, în aceste zile, o mulțime de postări pe bloguri, am văzut o mulțime de poze pe Facebook, de comentarii, de mulțumiri, de păreri bune, de impresii frumoase.

Eu voi spune un mare BRAVO, în primul rând organizatoarelor, dar și participanților, tuturor care au avut răbdare să mă asculte și urmeze, și tuturor sponsorilor, care au înțeles că imaginea lor poate contribui la imaginea unui oraș.